Pe aripi de vânt...

Arhivă personală 

Motto: You only miss the sun when it starts to snow…

     Mă întorceam acasă de la muncă, mergând alene pe o străduță admirând semnele primăverii de pe copaci, mugurii plăpânzi ce se pregătesc să crape, când deodată îmi sună telefonul.

-              -Ce mai faci? Se aude din telefon o voce familiară.

-            - Hei! Tocmai merg acasă. Tu ?

-             - Eu? Simt că înnebunesc! Tocmai mi s-a stricat mașina de spălat... am chemat instalatorul și a zis că nu e de reparat. Trebuie să cumpăr una nouă, dar nu prea îmi permit acum să dau cine știe ce sumă pe așa ceva...

-               -Îmi pare rău să aud asta, dar cred că te pot ajuta cumva! Am acasă un ziar de mică publicitate, Anunțul telefonic și mă pot uita în el să văd dacă găsesc ceva. Prețul va fi sigur mai mic decât cel al unei mașini noi de spălat. Ajung acasă, mă uit și te sun.

-               - Perfect! Mulțumesc mult! Aștept telefonul tău.

Mai merg o bucată de vreme și telefonul iat țârrr ... Îl caut prin geanta modestă (cu ghilimelele de rigoare)... spre surprinderea mea, când l-am găsit încă suna. Bunica. Glisez spre a răspunde.

-              -Da, bunico. Cum te mai simți?

-               -Da, ia, fata mea, nu prea bine.. am auzit că a murit ceva fost coleg de muncă, Gheorghe îl cheamă... dar nu știu sigur.. a zis numai cineva, dar nu știu sigur dacă a fost el.

-              -Fii fără grijă, bunico! Pot afla eu! Caut la rubrica Anunțuri mortuare și îți spun dacă găsesc ceva.

-             - Mulțumesc, fata mea! Ajute-ți Dumnezeu!

-              -Cu drag, bunico! La revedere!

     Încă puțin și ajung. Abia aștept să-mi fac un ceai și să mă pun în pat!

     Zis și făcut. Ajunsă acasă, mă așez confortabil cu băutura caldă în mână și cu ziarul meu de mică publicitate, Anunțul telefonic. De îndată ce deschid ziarul, articolele se desprind la propriu, și dispar pe geam, pe aripi de vânt. Credeam că visez. Nu era posibil așa ceva! Dacă trebuia să caut ceva pentru mine, mai rezolvam cumva, mutatul meu poate să suporte o amânare, nu e neapărat o urgență... dar mașina de spălat și posibilul deces erau... Ce să mă fac?

     Instinctual aproape, am pus mâna pe telefon, căutând ziarul online.. Nimic.. Pagina era complet albă, fără anunțuri, categorii sau orice altceva.

     Am stat ceva timp încercând să-mi explic ce și cum s-a întâmplat, până mi-am dat seama că nu fac altceva decât să pierd timpul! Trebuie să le caut pe unde oamenii le-ar putea posta...

     Hmm... unde aș putea găsi un anunț despre o mașină de spălat? Hai să ies afară, pe străzi. Poate-poate dau de ceva.

     Zis și făcut. În cel mai scurt timp am ieșit pe ușă, am coborât în grabă scările și am pornit la plimbare pe străzi, fără vreo destinație anume.

     Hai să intru din nou pe site! Poate era în lucru, voiau să îl actualizeze. Deschid motorul de căutare, scriu ce am nevoie și în mai puțin de 5 secunde.... îmi dă eroare. Pagina căutată de mine nu poate fi găsită. Ce nai... Dumnezeu?

     Fiind tot cu ochii în telefon (cum spune mama), am fost prea ocupată să văd stâlpul în care eram atât de aproape să dau. A avut un avantaj și acest aspect. Ridic ochii din telefon și dau de un afiș ,,Vând mașină de spălat, destul de puțin folosită, preț 900 de lei negociabil. Număr de telefon 0756 ..” Aproape că mă lovise norocul în față la propriu. Trag de bucata de hârtie ținută doar în două fâșii înguste de scoci și mă uit la ea mândră. O bag în buzunar.

     Buuun! Am rezolvat cu mașina de spălat, dra cu nenea care se poate să se fi îmbolnăvit puțin de deces ce să fac? Pf... Gândește, Ella, gândește!

      Bingo! exclam fix când pe lângă mine treceau niște oameni ce s-au uitat mult prea insistent la mine. Dacă aș putea afla unde stă.. sigur cineva a pus jos, la scară un anunț. Scot telefonul și îmi sun brigada de fete. E totuși o urgență. Conferința re realizează aproape instant ( Thanks God for technology), și le anunț cât mai concis de problemă. Tot ceea ce am de făcut acum e să aștept. Găsesc o bancă și mă așez.

     Niciodată nu îmi imaginam cum e viața fără anunțurile de mică publicitate și niciodată nu am realizat ce diferență fac.

     Momentul meu melancolico-eminescian a fost întrerupt de un prea-cunoscut sunet, telefonul. Mă reped să îl caut, dar hei, îl aveam încă în mână. Răspund.

-Ia că se întâmplă și minuni!

-Ce vrei să spui? Ai găsit anunțul mortuar?

-Știi că bunica mea e soră cu tanti Anița, care e rudă cu Costel, de-l cunoaște pe Mirel, vecinul Maricicăi..

- Ai găsit sau nu? Restul sunt detalii.

- Da, am găsit... adică oarecum nu. Nu e Gheorghe acela de zicea bunica ta, e altul. A fost  doar o coincidență nefericită de nume.

- Nici n-ai idee cât mă bucur să aud asta! O sun acum pe bunica! O zi frumoasă să ai!

-La fel și ție! Pe mai târziu!

Răsuflu ușurată, formând numărul de telefon al bunică-mii.

-Alo, bunica?

- Da, draga mea. Ai aflat ceva vești?

-Bunico, nu e vorba de acel Gheorghe. E doar o coincidență!

-Ioi, Doamne, ce mă bucur!

-Și eu, bunico!

-Fata mea, nu îți căutai tu un apartament?

- Ba da bunico, de ce?

- Am mers până la magazin, și am văzut acolo un anunț. ,,Vând apartament cu 3 camere, blocul PB 7. Pentru informații sunați la numărul 0259 ..."

- Pff.. nu e bine.. s-a anunțat o creștere a prețurilor la apartamentele astea... nu cred că îmi voi pute permite.. poate unul  cu două camere, sau chiar o garsonieră. Văzusem acum câteva zile o ofertă bună pe strada Primăverii. Cred că o să merg să văd despre ce e vorba.

-Vezi ca e ceva program acuma Prima casă și tocmai s-au dat bani de la stat.  

 - O să văd cum rămâne, poate trec pe la ceva bancă să văd. Ne mai auzim bunico!

- Seară plăcută să ai, fata mea!

Deschid ușa garsonierei unde stau în chirie, și mă pregătesc de somn, având în vedere ora 23:35 arătată de ceasul de pe perete. Mă spăl pe dinți și mă pun în pat, cu o carte în mână. E de necrezut! Oricât m-aș concentra pe carte, nu-mi iese din minte un gând Niciodată nu mi-am închipuit lumea fără anunțuri de mică publicitate și niciodată nu am realizat cât de importante sunt!

Articol scris pentru SpringSuperBlog 2019