Astea sunt pentru tine, mamă!

     Acum câteva zile mergeam acasă, cu un buchet de flori în mână. Cei cu care m-am întâlnit le-au admirat și m-au întrebat pentru cine sunt, iar eu răspundeam sincer, cu zâmbetul pe buze că sunt pentru mama. Când mi-au auzit răspunsul, i-au transmis mamei mele gânduri de sănătate, fericire și "La mulți ani". Drăguț gestul lor, și le-am mulțumit, menționând că nu e totuși ziua ei. Privirile primite au fost felurite, toate urmate de întrebarea firească în mentalitatea lor "De ce îi duci flori dacă nu e ziua ei?". Răspunsul meu i-a lăsat pt toți fără glas, tăindu-le picioarele, sau făcându-i să se simtă incomfortabil. 
     Le-am răspuns că nu am nevoie de o ocazie să îi duc flori. Îi dau pentru că e primăvară, pentru că e soare afară. pentru că e joi sau sâmbătă. 
     De ce trebuie să am (și să avem) un motiv să îi ducem flori? Sau ciocolata preferată, sau o prajitură. Îi iei ceva pentru că e marți și vrei să o surprinzi. Sau pentru că e joi și plouă și vrei să o înveselești. 
     Eu nu am nevoie de o ocazie specială să îi duc mamei flori. Și nimeni nu ar trebui. Îi duc flori pentru că vreau eu. Îi duc flori sau ciocolată azi, acum, ca să nu regret peste ani că nu i-am dus. 
     Odată, când o vom prețui cu adevărat, o să regretăm că nu am făcut mai mult când puteam să facem, și o să vrem să îi ducem. Doar că atunci nu o să îi ducem o floare, ci două, și privind la cer sau la pământ o să spunem "Astea sunt pentru tine, mamă". Atunci o să regretăm că nu i-am dus azi, dar eu nu vreau să regret. 
     De aceea, azi aleg să îi duc flori mamei și să îi spun față în față că sunt pentru ea, și ea să mă îmbrățișeze, să zâmbească și să îmi mulțumească. Aleg să fac azi, ca să nu regret mâine. Tu ce mai aștepți ?

P.S. În poza atașată sunt chiar florile pentru mama.