Dacă ai ști...

    Dacă ai ști că e ultima dată când vezi o persoană, ai strânge-o în brațe să îi simți inima cum bate lângă a ta? Ai îmbrățișa-o încă o dată pe furiș doar ca să șă știi că mai stă puțin ? Ai mai face-o încă o dată să râdă doar ca să îi mai auzi încă o dată râsul, să îi vezi fața senină? 

    I-ai spune că îl/o iubești? Și cum ai face-o ? Încet să audă doar el/ea, sau tare ca să audă toată lumea că iubirea e încă liberă? 

   I-ai mai mângâia o dată chipul admirându-l ca să îți rămână pentru o viață intact în amintire? Te-ai mai uita încă o dată în ochii lui/ei să vezi cu cât drag te privesc? 

   I-ai mai cere să stea încă 5 minute, doar așa, de dragul de a mai sta împreună? Eu da... și știu că și tu ai face la fel dacă ai ști că e ultima dată și dacă ții cu adevărat la acea persoană. 

   Problema e că deseori nu știi când e ultima dată când o vezi, pentru că totul se sfârșește brusc, la fel de brusc cum a început. Și nu știi ce ai face dacă.. pentru că trăiești clipa și nu e gândești că dacă acum e bine, după s-ar putea să fie rău. 

   Dar uneori acea clipă vine. Durează o secundă să se năruie totul și să rămâi fără nimic. Și nu mereu poți reconstrui sau să cârpești ceea ceea ce a rămas în urma acelei clipe fatidice. 

   În timp ce strângi cioburile și evaluezi pagubele, te întrebi dacă puteai evita asta, dacă puteai să prezici în vreun fel ce se va întâmpla, dar știi și tu că era imposibil. Că era o fericire prea pură, și acum e un uragan rar întâlnit. 

   La sfârșit rămâi tu, cu un buchet de amintiri, mai mult sau mai puțin colorat, mai mult sau mai puțin parfumat, mai mult sau mai puțin conturat. 

   Dacă știai... dacă puteai prezice... dar nu puteai.