Cobor la prima ...

     Și când văd cum e lumea din jur, câteodată îmi vine să cobor, să cobor la prima. Să mă dau jos, să scap cumva de tot, ca și cum aș fi într-un autobus cu un anturaj mai dificil și aș avea de ales dacă să îmi continui drumul alături de ei sau să cobor și să merg pe jos până la destinația mea, singură. Dar nu am de ales. Prinsă într-un fel de mijloc de transport în comun, cu idei, visuri, idealuri, concepții comune, sau dacă nu izbitor de asemănătoare, ajung să am aceeași destinație cu ei, aceeași finalitate, aceeași soartă. 

    Cum spunea Mircea Dinescu într-o poezie “ Opriți Istoria – cobor la prima/ opriți la stația Doamne ferește” … aleg și eu să cobor la prima decât să fiu parte la un asemenea prezent cu personaje tip marionete, ce preiau idei și tendințe ce rezultă în final în pierderea personalității; decât să trăiesc într-un mediu în care anormalul a ajuns “la modă”, în care bunele maniere și bunul gust

 s-au demodat. Azi nu mai e cool să fii natural, să fii tu... e firesc să fii o copie, o marionetă. Azi e firesc să uiți de noțiuni de bază precum respectul, bunătatea, politețea, demnitatea.

     Dacă nu se mai spune te rog, mulțumesc și cu plăcere

     Dacă nu se mai salută și nu se mai răspunde la salut

     Dacă nu se mai răspunde zâmbetului cu zâmbet

     Dacă oamenii sunt mai înclinați să facă rău decât bine

     Dacă tot ceea ce se face se face pe interes sau pentru o recompensă materială

     Dacă oamenii nu se mai știu ajuta unii pe alții

     Dacă azi nu ne mai pasă cum sunt ceilalți cu adevărat

     Dacă oamenii au uitat să mai și asculte

     Dacă se bârfește la fiecare colț de stradă

     Dacă se dorește azi mai sincer răul decât binele cuiva

     Dacă și iubirea a ajuns să fie dictată de interes

     Dacă ura și invidia au ajuns să fie cel mai des întâlnite și sincere sentimente

     Dacă în loc să dea o mână de ajutor, oamenii aleg să mai arunce o piatră

     Dacă în loc să îl ajute pe celălalt și după să se ridice ambii împreună, omul alege să îl calce în picioare pe celălalt și să se ridice numai el

     Dacă se preferă minciuna în detrimentul adevărului

     Dacă e la modă să fii insensibil, și nu empatic

     Dacă e ok să fii parte din turmă, să fii exact ca ceilalți, să te integrezi într-un tipar (stabilit de cine până la urmă?)..... eu aleg să cobor la prima și să merg pe drumul meu, cu riscul că merg singură... deși știu că nu e neapărat așa. Știu că mai sunt și alții care aleg și ei să coboare pentru că nu se pot și nu vor să se conformeze unor asemenea reguli, unui asemenea peisaj, și o iau pe jos, pe drumul lor.

     Mai sunt și oameni care mai cred și speră la normalitate, oameni visători care nu și-au pierdut încă speranța. Oameni care aleg să vadă și binele, nu numai răul. Oameni pentru care valorile morale, educația și bunătatea încă mai au un preț mare. Oameni care vor să schimbe prezentul bolnav, prezentul intoxicat. Oameni care aleg să lupte. Oameni care au curajul să fie diferiți. 

Oameni care au coborât și ei la prima...